Unii nu înțeleg nici acum lecția Dragnea (SpotMedia.ro)

Nici nu se anunțaseră rezultatele finale ale alegerilor locale, nici nu se soluționaseră contestațiile, nici nu se lămuriseră misterele filmării din depozitul cu saci și documente electorale ale Sectorului 1, când domnul Ciolacu anunța că a sesizat OSCE şi Comisia Europeană că alegerile din România, „depăşesc anumite limite”.

Poate liderul PSD n-a observat că încercarea de a păcăli organismele internaționale cu privire la propriile frustrări fusese ultima carte cu care s-a făcut ridicol Liviu Dragnea înainte de a părăsi scena cu totul. A jucat-o atât de lamentabil, încât liderii europeni i-au întors spatele, atunci când dânsul le întindea mână în semn de salut.

Hoțul strigă „hoții!”

Cum îndrăznește să mai ceară acum ajutorul organismelor europene un partid care, până anul trecut, le dădea cu tifla? Cum îndrăznește un partid ai cărui lideri corupți au ajuns după gratii sau așteaptă să ajungă acolo?

Cum își permite una ca asta un partid cu personalități politice care au rămas nejudecate doar după ce s-au ascuns sub fusta imunității  parlamentare?

De unde atâta îndrăzneală la PSD să apeleze la sprijinul comunitar, când același partid a făcut tot ce-i stătea în putință să împiedice organismele europene în a-și angaja ca procuror șef un român, apreciat la Bruxelles, dar izgonit de la București?

Cum îndrăznește partidul să apeleze la CE, când știe toată Europa că, pentru a-și atinge scopul de mai sus, a înscăunat ca ministru al Justiției un avocățel pus anume să discrediteze în cel mai josnic chip o personalitate, pentru ca nu cumva aceasta să ajungă procuror șef european, ceea ce între timp a și ajuns?

Nu cred că sesizarea făcută de domnul Ciolacu către organismele internaționale a avut intenția să sperie Europa.  Atâta minte o fi având dânsul să observe că demersul său va produce în lume ilaritate, nu spaimă. Nici pe câștigătorii alegerilor de la noi nu pare să-i poată speria. Nu reușește să-i impresioneze decât, cel mult, pe colegii din partid, pe lideraşii de ici sau de colo, mai exact pe foștii dragniști rebranduiți în ciolăciști.

La PSD, ca la radio Erevan

Poate a cules ceva laude și de la câteva Antene prietene, precum cea care a difuzat imagini halucinante, filmate în depozitul cu documente electorale, cu scopul vădit de a face zarvă și în niciun caz de a-i informa pe telespectatori.

Spectatorii nu înțeleg nimic privind mormanul cu documente și urmărind persoanele care intră, pleacă sau se plimbă de colo-colo, fără explicații, ca pe vremea filmelor mute cu Charlie Chaplin sau cu Stan și Bran. Recunosc, nu pot avea mai multe pretenții de la o cameră de supraveghere video, dar de la televiziunea care le preia și le dă pe post, am.

Când descoperi asemenea filmuleț menit să facă senzație, mi se pare profesionist să afli mai întâi cine sunt persoanele incriminate că ar fi pătruns nelegal în respectivul depozit, să cunoști mai multe detalii decât niște simple imagini ca pe vremea filmului mut și abia după aceea să insinuezi eventuala viciere a scrutinului.

Auzind cu urechile mele că unul din personajele prezentate în alb/negru ar fi fost identificat ca userist, dar dovedit ulterior ca membru PSD, mi-am adus aminte brusc de o cunoscută anecdotă din seria cu „radio Erevan”, terminată cu următoarea explicație, dată pe post: „știrea se confirmă parțial, în sensul că tovarășul n-a câștigat un autoturism Volga, dar i s-a furat o bicicletă Sputnik”.

Citiți articolul integral AICI.