Voronin a reintrat în graţiile electorale ale Kremlinului. Care a fost preţul?

Actorii electorali mulţi, dar puţin viabili pe care a mizat Kremlinul la începutul campaniei electorale din Republica Moldva par să fi picat testul. Analistul politic Vladimir Socor a afirmat recent, într-un interviu televizat, că şansele de accedere în Parlament a Partidului Liberal din Moldova, pe care dânsul îl numeşte „unionist”, au neliniştit Rusia. Pentru Kremlin, Partidul Comuniştilor din Republica Moldova este acum “un fel de rău mai mic”, - a precizat analistul politic. În opinia sa, Rusia nu l-a iertat nici până în prezent pe preşedintele comunist Vladimir Voronin pentru respingerea „Memorandumului Kozak” de aşa-zisă federalizare a Moldovei în 2003, dar nu are altă miză. Cei pe care i-a sprijinit Moscova s-au dovedit neconvingători în această campanie electorală. Aceştia sunt, potrivit presei de la Chişinău, Uniunea Centristă din Moldova condusă de ex-premierul Vasile Tarlev şi PSD al cărui lider este Dumitru Braghiş - un alt fost prim-ministru al Moldovei din perioada preşedinţiei lui Petru Lucinschi.

Când au aflat despre vizita la Chişinău a şefului diplomaţiei ruse Serghei Lavorv şi despre trilaterala Medvedev-Voronin-Smirnov de la Moscova, Vasile Tarlev şi Dumitru Braghiş au recurs la gesturi disperate, contrare interesului naţional, ca să-şi reconfirme loialitatea şi să convingă Kremlinul să le mai dea o şansă. Liderul Uniunii Centriste s-a pronunţat pentru rămânerea forţelor ruse de menţinere a păcii în Transnistria, iar liderul PSD – pentru concesionarea Transnistriei, pe o perioadă de 30 de ani, Federaţiei Ruse.

Dar de ce Kremlinul, despre care Vladimir Socor susine că ar fi încă supărat pe Vladimir Voronin, consideră Partidul Comuniştilor „un rău mai mic”? Din cel puţin două motive determinante pentru Rusia: 1. Ostilitatea extremă a Partidului Comuniştilor şi a lui Vladimir Voronin personal faţă de România. 2. Poziţia vehementă a comuniştilor faţă de aderarea Moldovei la NATO. Dar aşa cum Moscova nu ratează nici o posibilitate de a obţine noi cedări din partea „supusului răzvrătit în 2003” Vladimir Voronin, la întrevederea de miercurea trecută de la Moscova i-a întins spre semnare acea Declaraţie prin care preşedintele moldovean, contrar înţelegerilor la care s-a ajuns la summit-ul OSCE de la Istanbul în 1999, a acceptat staţionarea trupelor ruse în Transnistria până la soluţionarea definitivă a diferendului. Practica ultimului deceniu a arătat că Rusia poate lungi la nesfârşit soluţionarea aceastui diferend. Prin urmare, prin semnătura pusă pe acel document, liderul comunist Voronin pur şi simplu i-a oferit Rusiei răgaz să-şi crească în Moldova o nouă generaţie de aliaţi care să preia în timp guvernarea şi să introducă, - vorba domnului Socor, - „reprezentanţii Tiraspolului în cercul de decizii din Chişinău şi să confere Rusiei rolul de arbitru constituţional între Chişinău şi Tiraspol, într-o Moldovă reîntregită”.

În acest context, pare cel puţin stranie afirmaţia analistului Socor precum că „eforturile lui Voronin (în contextul semnării Declaraţiei de la Moscova – n.n.) merită sprijinul societăţii şi al partidelor din Republica Moldova”. Deşi încearcă să justifice gestul preşedintelui Voronin, Vladimir Socor prezintă, în acelaşi interviu televizat, argumente menite să-l convingă pe liderul comunist să nu meargă mai departe de atât. CITAT: “Rusia doreşte să ofere Republicii Moldova, în ajun de alegeri parlamentare, o asemenea reglementare, care ar pune Kremlinul în controlul aranjamentelor constituţionale din Republica Moldova şi ar da Moscovei posibilitatea să întoarcă Moldova îndărăt de pe calea europeană. Dacă domnul Voronin semnalizează din start că nu va accepta aşa ceva, atunci Rusia nici nu va propune acest tip de soluţie şi se va lăsa păgubaşă, pentru că Moscova nu mai vrea să sufere încă o lovitură la adresa prestigiului ei, cum a suferit atunci când a fost respins Memorandumul Kozak” citat închis.

Cât despre afirmaţia domnului Socor potrivit căreia PL ar fi un „partid unionist” am considerat oportun să-i oferim posibilitate vicepreşedintelui acestui partid, Dorin Chirtoacă, să facă precizările de rigoare. Dorin Chirtoacă:

„Partidul Liberal întotdeauna a spus clar că trebuie să facem distincţie între adevărul istoric, ceea ce înseamnă limba română, istoria românilor, apartenenţa noastră la tot ceea ce înseamnă românesc – etnocultural, lingvistic, etc, iar pe de altă parte vorbim despre obiectivul integrării europene a Republicii Moldova ca soluţie în sec. XXI la problema consecinţele căreia le suportăm de la 1812 – ocuparea Basarabiei de către Imperiul Ţarist. Apropierea de UE va scoate punct cu punct de pe agendă o serie de animozităţi şi probleme care astăzi sunt discutate şi speculate vis-a-vis de unirea cu România, pentru că în cadrul UE lucrurile deja stau altfel. Remedierea sau rezolvarea problemelor pe care le-am acumlat fără voinţa noastră în istorie o putem face prin integrare europeană”.