Zonă de afaceri cu potenţial - Irakul la şase ani de la război

Experţii irakieni descriu starea economică a ţării lor cam în aceeaşi termeni : economia e la pământ, aidoma unei ruine. Cauza acestei situaţii dezastruoase este, opinia fiind din nou unanimă, moştenirea regimului lui Saddam Hussein: patru războaie în 30 de ani şi sancţiunile internaţionale pe termen lung au lăsat urme adânci care nu pot fi şterse de azi pe mâine.

Mohammad Shaker Al Delaimi, membru în consiliul de administraţie al Asociaţiei Oamenilor de Afaceri din Irak, descrie situaţia astfel : „ Economia nu mai funcţionează decât în câteva domenii. Sectorul industrial este însă complet ruinat în urma războiului".

Şomaj şi sărăcie

Rămăşiţele economiei distruse de război se văd şi astăzi. Cei şase ani de pace nu au fost suficienţi pentru repararea reţelelor electrice. Iar fără curent electric nu-şi poate începe activitatea nici o întreprindere. În plus, numeroase firme de stat, tributare ideologiei economiei planificate, nu sunt competitive.Guvernul de la Bagdad întîmpină serioase dificultăţi în privatizarea acestor companii. Ce investitor ar fi dispus să preia o întreprindere de stat cu 3000 de salariaţi, când producţia nu necesită decât 600 de muncitori? În consecinţă, şomajul este extrem de ridicat în Irak.

Economistul irakian stabilit la Köln, Dr. Saad Al Hayali, a evaluat rata şomajului : „În privinţa ratei şomajului, Ministerul muncii vorbeşte de 1,5 milioane de persoane înregistrate fără loc de muncă".

El atrage însă atenţia asupra faptului că cifra reală a şomajului este mult mai ridicată, deoarece multe persoane fără ocupaţie nu sunt luate în evidenţă din diverse motive. Guvernul a creat, ce-i drept, un program de protecţie socială pentru a combate sărăcia în rândul populaţiei, dar ajutoarele acordate sunt departe de a fi suficiente. „Evidenţiez faptul că aproximativ 23% din irakieni trăiesc sub pragul de sărăcie, adică veniturile lor lunare nu depăşesc 60 USD", adaugă afirmă Al Hayali.

Principala problemă a economiei irakiene este finanţarea ei unilaterală, dezvoltarea ei depinzînd în totalitate de sumele încasate din exportul ţiţeiului. Potrivit economistului Dr. Saad Al Hayali 80% din veniturile obţinute pe această cale sunt cheltuite sub formă de remuneraţii ale funcţionarilor, poliţiştilor şi armatei. Doar 20% din sumele încasate din exportul ţiţeiului sunt destinate dezvoltării economice. Astfel, din bugetul de 58 miliarde USD, numai 21 de miliarde sunt alocate pentru programele de reconstrucţie.

Turismul religios - o mină de aur

Există însă şi veşti bune, şi anume, faptul că două branşe au înregistrat un adevărat boom economic : turismul religios şi construcţiile. De la prăbuşirea regimului lui Saddam, milioane de pelerini musulmani au luat cu asalt oraşele sfinte şiite Karbala şi Najaf. În majoritate, e vorba de turişti bogaţi din Iran şi din regiunea Golfului. „ Turismul religios este o mină de aur pentru Irak", explică Mohammed Shaker Al Delaimi din partea Asociaţiei Oamenilor de Afaceri din Irak, adăugând că "extinderea acestui sector aduce beneficii economiei. Există însă şi efecte negative", a precizat el.

În ultimii trei ani au fost construite de către invesitorii particulari peste 500 de hoteluri numai la Kerbala şi Najaf. S-au creat astfel multe noi locuri de muncă. În schimb, preţul terenurilor a crescut vertiginos. Dacă o casă în regiunea Najaf costa înaintea războiului în jur de 20 000 USD, ea costă astăzi peste două milioane de dolari. Provincia Najaf mai dispune acum de un aeroport propriu pentru ca turiştii străini să nu mai trebuiască să fie nevoiţi să traverseze cu autoturismele şi autobuzele zone periculoase.

Întreaga dezvoltare economică în Irak depinde de doi factori: de stabilitatea politică şi de preţul petrolului. Experţii irakieni estimează că Irakul are nevoie de aici înainte de cel puţin 20 de ani de pace pentru ca economia să se poată stabiliza.

Autori: Hasan Hussain/Ana-Maria Fischer-Dieskau
Redactor: Rodica Binder