Şah la Kremlin

În spatele oligarhului rus Mihail Hodorkovski, mai marele concernului petrolifer Yukos, stă şeful administraţiei prezidenţiale de la Kremlin, Aleksandr Voloşin. Arestarea magnatului, ordonată de preşedintele Vladimir Putin, nu este decît o execuţie juridică a unei decizii politice, scrie, la Moscova, cotidianul KOMMERSANT, comentînd trecerea în dosul gratiilor a celui mai bogat om din Rusia şi interpretînd-o ca pe o partidă de şah la tronul Federaţiei: următorul pe lista celor ce pleacă va fi Voloşin. Poate împărtăşi soarta lui Hodorkovski sau poate scăpa doar cu o îndepărtare din aparatul prezidenţial. Deasupra Kremlinului apasă, grea, lupta pentru putere.

Hodorkovski i-a fost tovarăş lui Putin. Însă, cum scrie BERLINER ZEITUNG, cu mijloacele sale practic nelimitate, s-a pus în folosul opoziţiei. Arestarea omului de afaceri este semnalul clar că la Kremlin se ia în calcul o luptă acerbă în parlamentarele din decembrie şi, poate, chiar mai departe - perspectiva finală fiind prezidenţialele din luna martie a anului următor. Modul în care Putin a operat în cazul Hodorkovski se potriveşte de minune în seria de recente gesturi: manipularea cu neruşinare a alegerilor din Cecenia, nerespectarea drepturilor omului în lupta împotriva terorismului şi suspendarea frecventă a activităţii media incomode. "Prietenul" Gerhard Schroeder şi "partenerul" George W Bush ar putea să-l ia la întrebări pe Putin - nu de dragul domnului Hodorkovski, ci pentru oamenii din Rusia şi pentru propria credibilitate, conchide BERLINER ZEITUNG.

DIE PRESSE, ziarul conservator care apare la Viena, crede că dacă Putin a avut dreptate comandînd arestarea lui Hodorkovski pentru fraudarea privatizărilor din anii '90, şirul celor pe care Kremlinul va trebui să-i aresteze nu se va mai termina. Iar dacă Justiţia va dovedi că acuzaţiile ce i se aduc sunt false, Putin nu va mai poza în ţinuta de democrat în care îi place să defileze - sau, cel puţin, Vestului îi place să-l vadă îmbrăcat. În vreme ce în Rusia va începe o nouă eră. O eră în care nu contează decît faptul că, aşa cum remarcă FINANCIAL TIMES DEUTSCHLAND, 80% dintre ruşi, alegătorii, cum s-ar spune, îi consideră pe oligarhii din fruntea marilor conglomerate industriale, responsabili pentru toate problemele sociale ale ţării. Desigur, nu este limpede cu ce capital şi-a lansat Hodorkovski afacerile. Dar această nelămurire planează asupra întregii economii turbocapitaliste a Rusiei. Adevărul iese, însă, la suprafaţă numai atunci cînd Kremlinul se simte ameninţat, încheie ziarul financiar care apare la Hamburg.

Privind la ultimele evenimente din Irak, STUTTGARTER ZEITUNG scrie: Americii nu-i va ieşi, în Irak, ceea ce a reuşit în Germania - să înlăture un regim dictatorial şi să reconstruiască ţara într-o manieră democratică. Mai la obiect, FRANKFURTER RUNDSCHAU constată că secretarul adjunct al Apărării, Paul Wolfowitz, s-a trezit, la Bagdad, cu războiul în faţa ochilor. Statele Unite nu se apropie de victoria finală, aşa cum sună varianta oficială. Dar nici adversarii lor nu au forţa de a alunga trupele americane din Mesopotamia. Şi tot în metropola financiară de pe Main: FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG descoperă dublul cerc vicios în care se află Irakul. Pe de o parte, fără securitate internă, reconstrucţia şi o stare pozitivă de spirit nu pot fi atinse; dar pentru securitatea internă este necesară plecarea celor consideraţi a fi ocupanţi - adică a americanilor. Şi, totuşi, în absenţa americanilor, cu atît mai slabe sunt şansele securizării Irakului. Şi FAZ îl citează pe şeful Pentagonului, Donald Rumsfeld, a cărui concluzie, cum scrie ziarul amintit, pare a fi o tîrzie trezire la realitate: "Pentru a cîştiga răboiul împotriva terorii trebuie să cîştigăm războiul gîndiriilor".