Doar unj pic de curaj

Mai exportă Germania arme către Ankara, după declanșarea intervenției militare a Turciei în nordul Siriei? În mod oficial, formularea ministerului federal de externe sună astfel: armament, care poate fi utilizat în Siria, nu va mai fi livrat. Ceea ce înseamnă, însă, că exporturile deja aprobate vor continua. Acest lucru distinge Turcia de Arabia Saudită, țară pentru care guvernul german a oprit complet exporturile de armament, în urmă cu un an, după uciderea jurnalistului Jamal Khashoggi. Experții susțin că majoritatea armelor pe care Turcia le primește din Germania în acest an sunt destinate forțelor navale. Și acestea nu sunt necesare în nordul Siriei.

În cadrul unei conferințe de presă de la Berlin s-a putut vedea cât de încântați au fost reprezentanții guvernului federal datorită situației descrise mai sus. Germania poate interzice, cot la cot cu celelalte state europene, exporturile de armament, fără ca acest embargo să aibă vreun efect propriu-zis.

Aproximativ o treime din toate exporturile se duc în Turcia

Cert este că, după ce Turcia a intervenit militar în Siria, în repetate rânduri, în ultimii ani, exporturile de arme germane spre Ankara mai degrabă au scăzut. Dar ele sunt încă destul de ridicate, reprezentând, cu o pondere în 2018 de aproximativ 240 de milioane de euro, aproximativ o treime din totalul exporturilor de armament din Germania. Și spre deosebire de Statele Unite, unde fabricile de armament produc în mare parte pentru forțele armate proprii, concernele germane lucrează în primul rând pentru export. Acesta este un alt motiv pentru care guvernul federal are probleme să oprească livrările de arme. În plus, Turcia este încă un membru NATO.

Pe de altă parte, ține de ADN-ul postbelic, în vechea Republică Federală și apoi în Germania unificată, ca politicienii și societateatea germană să ridice vocea împotriva unor aventuri militare. În cazul Turciei, acest fapt duce la actualele evoluții mai degrabă ciudate. Cel mai bine ar fi să nu se schimbe nimic, doar că nimeni n-ar trebui să-si dea seama. Această atitudine este generată și de alți factori: în Germania trăiesc până la 3,5 milioane de turci, cea mai mare comunitate de străini. Conform estimărilor, în țară există și până la 1,5 milioane de kurzi. Guvernul federal se teme că actualul conflict s-ar putea extinde și pe pământ german. Există temerea că poziții mai ferme împotriva președintelui turc Erdogan ar putea favoriza o evoluție de acest gen. În plus, e nevoie de Turcia: pactul UE-Turcia privind refugiații garantează, cel puțin deocamdată, că multe sute de mii de refugiați nu se vor îndrepta spre Germania, așa cum au făcut-o în 2015.

Dacă vrei să fii luat în serios

Dar tocmai această reținere ar putea constitui o greșeală: dacă europenii, inclusiv germanii, nu vor reuși sa-i semnaleze, cu fermitate, președintelui turc Erdogan că acțiunile sale în nordul Siriei provoacă pagube, atunci vom vedea iar mulți refugiați care pornesc spre Europa. Menținerea unui dialog cu guvernul turc, așa cum și-l dorește guvernul german, constituie o poziție corectă. Însă acțiunile politice energice, precum și interzicerea generală a exporturilor de arme nu ar trebui să fie excluse pentru totdeauna. Altfel, nimeni la Bosfor nu i-ar mai lua în serios pe germani.