Furia electoratului irlandez și Brexitul

Electoratul poate fi, uneori, ingrat. Premierul irlandez Leo Varadkar a negociat inteligent cu guvernul de la Londra și a reușit să țină statele UE de partea Irlandei în problema Brexitului. Tot el a contribuit decisiv la modernizarea țării. În 2018, majoritatea irlandezilor au optat pentru liberalizarea avorturilor, astfel încât a fost înlăturat un mare tabu al trecutului dominat de catolicism. Premierul însuși, al cărui tată e de origine pakistaneză, a vorbit deschis despre homosexualitatea sa și poate fi considerat un simbol al Irlandei contemporane, tolerante, cosmopolite și liberale.         

Leo Varadkar a comis însă o eroare decisivă: chiar dacă a făcut față cu brio provocărilor din politica externă, el a înțeles prea târziu ce-i preocupă cel mai mult pe alegători. Irlandezii vor locuințe la prețuri rezonabile și servicii sociale de calitate mai bună, în special investiții în sectorul medical, căruia i s-au acordat prea puțini bani în trecut. Economia irlandeză e în creștere, după ce s-a redresat cu succes după criza bancară din 2010. Din păcate, irlandezul de rând nu prea resimte însă efectele benefice ale acestei evoluții. E vorba de probleme asemănătoare celor din alte țări europene: o parte a populației se simte exclusă de la succesul economic al țării, elitele globale sunt percepute drept profitoare fără scrupule, mulți angajați sunt nemulțumiți de situația în care se află. De pildă, la Dublin există locuri de muncă, dar lipsesc locuințele la prețuri rezonabile. După anii grei ai politicii de austeritate, sistemul social al țării are multe lipsuri.     

Cele două mari partide ale țării, Fine Gael a lui Varadkar și Fianna Fail, s-au lovit la acest scrutin de furia alegătorilor. Aceștia s-au săturat de un sistem în care aceste două partide de centru își împart puterea în Irlanda și nu prea se mai văd niciun fel de diferențe ideologice. Alegătorul își dorește însă alternative reale, el vrea să simtă că votul său schimbă ceva.

O revoluție la urne

Rezultatul cel mai surprinzător al scrutinului din acest weekend e că partidul Sinn Fein a reușit să-și lase în urmă trecutul. Fostul braț politic al Armatei Republicane Irlandeze IRA părea să fie legat pe veci de violențele din Irlanda de Nord cunoscute sub numele de "troubles", dar între timp a devenit un partid frecventabil - nu pentru irlandezii mai bătrâni, dar pentru mulți dintre tinerii care caută o altă direcție politică. Șefa partidului, Mary Lou McDonald, vorbește despre o revoluție la urne. Ea a reușit să reconstruiască formațiunea Sinn Fein, transformând-o într-un partid de stânga moderat. 

După decenii întregi, s-a pus capăt dominației celor două partide mari, numărătoarea actuală indicând că Fine Gael, Fianna Fail și Sinn Fein au obținut toate cam același rezultat: în jur de 22 de procente din voturi. Se cristalizează un sistem multipartinic în care va fi nevoie de niște coaliții complicate. Și din acest punct de vedere, Irlanda se apropie de alte țări europene, ajungând la o fragmentare a scenei politice asemănătoare cu cea din Spania, Italia sau Germania.

Formarea unui nou guvern va fi foarte dificilă la Dublin, din moment ce nici Fine Gael, nici Fianna Fail nu vor să colaboreze cu Sinn Fein. Se va ajunge la o veșnică "mare coaliție" cu o majoritate slabă? În acest caz, pedeapsa din partea alegătorilor va fi și mai usturătoare la următorul scrutin.

Brexitul și reunificarea    

Ascensiunea neașteptată a partidului naționalist irlandez Sinn Fein e un semnal că Irlanda se apropie de o reunificare. În contextul Brexitului, Londra a demonstrat că interesul britanicilor pentru Irlanda de Nord scade, iar în aceste condiții poate fi conceput ceva ce părea, înainte, de neimaginat. Dacă Irlanda de Nord (care face parte din Regatul Unit) și Republica Irlanda vor coexista în continuare într-o zonă economică comună, legătura cu Marea Britanie va deveni mai slabă, iar argumentul în favoarea unei unități politice irlandeze va avea mai multă greutate.

Va fi un proces lent, deoarece ambele tabere sunt conștiente că rănile din anii violenței nu s-au vindecat încă. Atât timp cât mai trăiesc oamenii a căror tinerețe a fost umbrită de atentate, crime politice și lupte violente de stradă, nu poate să existe decât o apropiere treptată. În plus, la Dublin nu-i prea mare entuziasmul în privința unei posibile încorporări a Belfastului, mult mai slab din punct de vedere economic.

Cu toate acestea, Brexitul și rezultatul acestui scrutin poziționează țara pe un traseu politic care pare să ducă, în timp, spre o unificare a Irlandei de Nord cu Republica Irlanda. E o ironie a istoriei că tocmai premierul britanic a deschis această cale când a fost de acord cu o graniță prin Marea Irlandeză, pentru că a vrut un Brexit dur. Irlanda, elevul model al Europei, va trece prin vremuri agitate.